 CrowThe Crow of FearDin: New York
Postari: 489
|
|
Destin intunecat
I-Inceputul.Eroii.
E apusul soarelui. Orasul se cufunda in intuneric in timp ce ultimele raze de lumina contureaza o figura pe acoperisul unei cladiri. Un tanar se uita cum apune soarele si suspina.
Acest tanar se numeste Reiko, un refugiat din Lumea Intunecata, care a venit sa traiasca pe pamant acum 5000 de ani. Reiko a pleacat din lumea sa dupa ce a refuzat sa ucida o zana capturata din Lumea Magica. Isi aminteste si acum intamplarea:
Marele ÃŽntunecat: haide Reiko! Omoaro! Aratale celorlalti ce se intampla cand ne infrunta.
Reiko ridica sabia, dar uitandu-se la chipul ei inocent parea ca are resentimente. A lovit cu sabia puternic, dar nu in Zal ci in lanturile ce o legau, dupa care a apucat-o de mana si au fugit impreuna. O armata de demoni s-au luat dupa ei, dar nu se puteau tine dupa Reiko care dupa ce a luat-o in brate pe Zal fugea cu o viteza nemaipomenita, dar care era de asteptat la al cincilea in rangul Marelui Intuneric. Dupa ce se depaeteaza de restul Reiko isi impreuneaza mainile si spune un farmec ce creeaza un portal spre Lumea Magica unde cei doi scapa. Acum, 5000 de ani mai tarziu, Reiko inca lupta cu demoni in Lumea Oamenilor.
Astazi a planuit un raid la un castel vechi ce era de fapt o baza secreta a demonilor. Acolo se intalneste cu patru razboinici, dar nu au timp de discutii pentru ca au fost descoperiti.
Reiko observa ca ceilalti lupta foarte bine: unul mai inalt pare sa fie un mag care foloseste o multime de farmece, altul imbracat intr-o armura asemanatoare cu vechii paladini lupta cu vitejie, bazandu-se pe forta si indemanarea lui, al treilea pare a fi un hot care lupta cu doua cutite si ultima este o amazaona foarte agila si puternica care pare sa stie cateva farmece si ea. La sfarsit toti isi dau seama ca sunt in aceeasi tabara si se decid sa-si vorbeasca:
Reiko: ma bucur sa vad ca nu sunt singur in lupta asta. Eu sunt Reiko.
Warus: eu sunt Warus, cavaler al vechiului cod.
Manus: mie mi se spune Manus, am venit pe lumea asta simtin entitati intunecate.
Kero: salut! Eu sunt Kero, un... comerciant.
Reiko(in gand): mai degraba hot.
Toate privirile s-au intors asupra amazoanei care statea tacuta. Intr-un sfarsit a zis cu o voce ragusita:
Zalah: Eu sunt Zallah.
Warus se uita in jur si zice:
-Tot mai multi demoni apar in lumea asta, ceva nu e bine.
-Intradevar!, zise Reiko Si va pot spune eu ce: Demonii din Lumea Intunecata planuiesc sa invadeze lumea asta. Voi merge la Marele Consiliu ca sa aflu ce se intampla.
Manusi spune cu o voce calma:
-Vom merge cu tine.
Warus isi ridica sabia:
-Da! Asta ne priveste pe noi toti.
Kero se uita cu un zambet pe fata la restul:
-De ce nu? Poate fi interesant.
-Voi veni si eu, zise Zallah co o voce rece.
Si cu toti s-au indreptat spre cel mai apropiat portal catre Lumea Spirituala. Pe drum Zalah si Reiko isi arunca priviri pe furis. Reiko simtea ceva straniu la ea, dar era prea adancit in ganduri ca sa-i vorbeasca.
II-Secretul.
Dupa ce au trecut prin portal si au mers aproape toata ziua in departare se vede un palat urias de un alb sralucitor. Cei cinci sunt primiti calduros de locuitorii palatului si sunt dusi imediat in fata Marelui Consiliu unde Reiko le povesteste ce sa intamplat si Marele Consiliu le spune care este adevarata amenintare: Cei din Lumea Intunecata incearca sa distruga peretii dimensionali dintre lumi ca sa creeze una singura in care sa domine haosul. Pentru asta au nevoie de cinci artefacte pierdute cu mult timp in urma, un suflet intre lumina si intuneric, sange nevinovat si o inima zdrobita. Dupa intalnirea cu Marele Consiliu Reiko si cilalti sunt lasati sa se odihneasca.
Allak, unul dintre comandanti Lumii Spirituale, se duce la Reiko:
-Nu neam vazut de mult timp!, spune Allak uitandu-se la stele
Reiko ii raspunde intr-o voce aspra:
-Am fost ocupat
-Cred si io 50.000.000 de creaturi ale intunericului trimise inapoi, asta ti-ar da ceva de lucru. Ai mai vazut-o?
-Sti bine ca nu am mai vazuto de atunci. Trebuie sa ma odihnesc.
Dupa ce pleaca Reiko, Allak isi spune: Tu niciodata nu te odihnesti.
Apoi pleaca. Noaptea se intalneste cu Zallah care statea singura pe un balcon uitandu-se trista la stele la stele. Allak ii vorbeste intr-o voce domoala
-Nu stie cine esti.
-Si nici nu va afla, spunand asta cu o privrire amenintatoare.
-De ce nu? Ce vrei de la el?
-Eu sa vreau de la el? Ii sunt datoare si am de gand sa-l rasplatesc pentru tot ce a facut pentru mine.
-De aceea teai transformat in acesta razboinica? Si ai studiat artele luptei aproape 5 milenii?
Zallah se uita la el cu o privire amenintatoare:
-Asta mi-a fost calea
Allak se indreapta spre usa, dar se opreste:
-O sa-i spui?
-Nu stiu.
-E decizia ta, dar pana la urma o sa-si dea seama. Odihnestete, Zal, zana a Lumii Magice, maine o sa fie o zi mare.
III-Misiunea.Alianta
A doua zi, dimineata devreme, Reiko si cu ceilalti merg sa vada ce a decis Marele Consiliu. Odata ce au intrat in marea sala rotunda a Consiliului, cei 20 de Intelepti si-au intors privirile spre cei cinci. In mijloc un batran cu o barba lunga si o privire ingandurata le vorbeste cu o voce nelinistita:
-Decizia este sa trimitem pe cineva sa invetigheze ce se intampla. Primul loc in care trebuie mers este Templul Luminii unde Batranii Clarvazatori treebuie intrebati ce vad ei in premonitiile lor. Avem nevoie de cineva curajos si care poate sa lupte cu Cei Intunecatii. Reiko facu un pas in fata si cu o voce hotarata spuse:
-Voi merge eu.
Linistwea se asezase in sala. Intelepti erau uimiti de hotartarea lui, desi cunosteau luptele lui impotriva demonilor. Marele Intelept ii vorbi
-Nuti putem cere asa ceva dupa cate ai facut pentru noi.
-E datoria mea si o fac cu placere
-Atunci il vom trimitem pe Allak cu tine sa te ajute.
Zallah facu si ea un pas in fata
-Voi merge si eu.
Urmata de Manu si Warus
-Va fi o onoare sa particip la aceasta cruciada nobila.
-Eu am fost antrenat sa lupt cu intunericul. Contati pe mine.
Toate privirile se intorc spre Kero
-Bine, bine merg si eu, cine stie poate gasesc ceva de valoare pe acolo.
Si asa au plecat cu totii spre Templul Luminii.
La doar cativa kilometri de Templu cei cinci zaresc un nor de fum deasupra Templului. Cu totii s-au grabit sa ajunga acolo, ingrijorati sa nu fie prea tarziu. Odata ajunsi acolo gasesc Templul impanzit de creaturi mici numite gloriti.
Dupa ce doboara cateva sute de astfel de creaturi se grabesc inauntru unde o creatura de peste trei metri inaltime cu o piele neagra, ochi galbeni si doua coarne mici pe frunte. Demonul tinea in mainile sale lungi o tanara fata imbracata intr-o roba alba, patata de snage. Reiko strihga cu o voce furioasa:
-Dai drumul Garsk!
Creatura se intoarce spre ei si se uita mirat.
-A... cunosti chestia aia?, intreaba Kero.
-Da! Este unul din locotenentii Marelui Intuneric, un monstru josnic.
-Ma tem ca ma ai in dezavantaj! Ma cunosti, dar eu nu te cunesc.
-E destul sa sti ca eu sunt sfarsitul tau. Dai drumul si luptate cu mine!
Infuriat, Garsk o arunca pe fata intr-o parte si fuge inspre Reiko., care cu o singura lovitura de sabie isi doboara inamicul. Inainte sa moara spune:
-Oricine ai fi nu-l vei putea opri.
-Marele Intuneric a mai fost infrant acum 7000 de ani de alianta dintre Lumea Spirituala si Lumea Magica. Ce te face sa crezi ca acum nu va fi la fel?
-Dar eu nu vorbeam de Marele Intuneric, si cu un ultim spasm moare.
Tanara fata se indreapta spre Reiko si ii vorbeste
-Iti multumesc nobile luptator pentru ca mai salvat.
-Esti ranita?
-Nu, sangele acesta nu este a meu.
-Cine esti?
-Eu sunt Mila, preoteasa acestui templu.
-Unde sunt Batranii?
-Au reusit sa fuga, va pot arata unde s-au dus.
Dupa ce au verifigat ca nu mai este nici un demon prin imprejurimi, toti se duc sa-i gaseasca pe Batrani.
IV-Lupta
In drum spre ascunzatoarea Batranilor Reiko si cu ceilalti trebuie sa traverseze mlastina Gobble, numita asa pentru ca multi au fost inghititi de nisipurile miscatoare de acolo, dar fiindca se lasase noaptea Reiko decide ca ar fi mai bine sa aseze tabara:
-Sa asezam tabara si traversam mlastina dimineata. Warus vezi sa nu fi fost urmariti de cineva!
-Am intelles!
-Kero! Ziceai ca ai mai fost aici si cunosti mlastina.
-Da! o cunosc ca pe propira palma, raspunde Kero cu o voce ingamfata.
-Bun, atunci mergi inainte si vezi daca poti gasi drumul.
Dar pana sa apuce sa intre Kero in mlastina, Warus vine alergand si striga:
-O armata de Alki vine spre noi!
Alki erau creaturi din Lumea Intunecata de patru metri inaltime, cantarind cateva tone si care luptau cu topoare si ciocane foarte mari.
-Cati sunt? Si cat de aproape?
-Cel putin 100 si avanseaza repede! Si mai sunt insotiti de cateva zeci de gloriti.
Gloriti erau creaturi ale intunericului nu mai mari de un metru inaltime, dar calatorind in grupuri foarte mari.
-Nu ne putem lupta cu ei si sa avem grija de Mila,... Manus! O perdea de fum si o bariera!
-Pot crea perdea de fum repede, dar bariera nu va fi foarte puternica.
-Fa tot ce poti, restul... INTRAM!
Toti au fugit inauntru, condusi de Kero si urmati la urma de Manus. Dupa ce au avansat cu grija vreo carteva sute de metri, Kero dintro-data se opreste, avand o fata ingrijorata:
-Stati putin!
-Ce e?
-In spatele nostru! Inca ne urmaresc
-Si ce? Stiam asta!, raspunde Warus nedumerit.
Reiko se uita inpoi la demonii care ii urmareau:
-Da, dar Alkii si gloriti se tem de aceasta mlastina. Ceva nu e in regula!
-Si inca ceva: solul e tare ca piatra, ar trebui sa fie moale, sa te afunzi in el pana la glezne. Nu-mi place!
Si deodata se aude un raset malefic si se aud sunete de aripi prin aer deasupra lor, in frunzisul ce acoperea cerul. Reiko tipa cu o voce speriataâ€
-FUGITI!!!!! Suntem inconjurati de leh’chieni!
Leh’chienii erau creaturi jumatate om jumatate liliac care se hraneau cu carnea de om.
Cu toti au luat-o la fuga, dar s-au fost oprit fiindca in fata lor erau duzini de Alki, care venisera din cealalta parte a mlastinii. Cu o voce care arata ca era pregatit pentru orice, Reiko incepe sa comande:
-Manus, o bariera de trei metri inconjurul tau, Warus, Kero, Zallah si Allak, dupa ce cade bariera, aparatio pe Mila cu orice pret.
Zallah striga cu o voce speriata:
-Si tu ce faci?
Chiar atunci Reiko si-a scos sabia si buzduganul si sa repezit catre Alki. Zallah a incercat sal urmeze strigand dupa el:
-Nu poti merge singur!
Dar Reiko, folosindu-si magia, a impinso inapoi.
-Stati acolo! E un ordin!
Bariera lui Manus sa inchis, iar Reiko a ramas singur cu armata de monstrii...
V-Victorie.Noi secrete
Reiko sa avantat in lupta, determinat sa nu-i lase pe inamici sa se apropie de restul. Lovea in stanga si in dreapta, gloritii erau calcati in picioare, iar Alkii cadeau doar dupa doua lovituri primite de la Reiko, care arunca mingi de foc, fulgere si vartejuri de frunze, dar pana la urma, dupa ce doboarase cam jumatate din armata, cade, lovit de un Alk, iar apoi de altii si de leh’chieni, primind in total 20 de lovituri. Cand era sa fie terminat Manus a coboarat campul de forta si a aruncat o minge de foc catre monstrul care statea deasupra lui Reiko si toti sau repezit sa-si aprere capitanul. Cand lupta se terminase cu totii erau obositi, mai ales Zallah care se luptase cel mai mult, Mila si Manus s-au dus langa Reiko sa vada ce pot face.
Zallah s-a apropiat cu o privire ingrijorata si cu o voce inecata de lacrimi zise:
-Ei?! Ce mai stati? El va aparat pe voi, acum vindecatil!
Cu o fata trista Manus ii raspunde:
-Nu nu sunt experimentat in astfel de vraji.
-Eu nu stiu cat pot face pentru el, zise Mila, ca sa vindec pe cineva, trebuie sa-i dau din energia mea vitala.
-Si care-i probelma?
-Pana acum am vindecat doar muritori, care aveau o energie vitala mai slaba decat a mea, dar Reiko are mult mai mult, dar o sa incerc.
Mila isi apleaca mainile peste Reiko care incepusera sa luceasca. Statu asa cateva minute dupa care, cade aproape lesinand, spunand:
-Mai mult de atat nu pot sa fac, decat daca va spun unde sa mergeti si sa-i dau ce energie mai am.
Zallah, intorcandu-si privirea, vorbi:
-Nu! Reiko si-a riscat viata pentru tine, nu am sa te las sa faci la fel.
-Allak, Warus! Faceti o targa ca sa-l caram. Kero! Dute inainte si vezi daca drumul e liber.
Dupa ce au terminat targa si l-au asezat pe Reiko acoperit cu o patura de frunze, au plecat.
Pe drum Zallah a ramas in urma cu Warus:
-Warus! N-ai observat ca in timpul luptei, Kero a stat doar langa Mila si nu a fost atacat deloc? Aproape ca l-au evitat
-Serios? Nu am observat! Poate are noroc! He he!
Allak avea o privire ingandurata si isi spunea: „Nu cred ca pot sa o fac! Marele Consiliu mi-a dat o indatorire, dar nu stiu cum o s-o indeplinesc fara sa-mi pierd noii prieteni si fara sa omor pe unul din ei.
Manus s-a apropiat de Zallah vrand sa-i vorbeasca:
-Tu si Reiko pareti apropiati.
-De ce spui asta? Abia ne-am cunoscut! Nu l-am mai vazut pana acum.
-Doar ca pareti apropiati prin felul in care va uitati unul la celalat si simt o legatura intre voi doi.
-Ai dreptate. De fapt noi avem o poveste lunga impreuna.
Zallah si-a coborat privirea, parand foarte suparata, iar Manus a luat-o ininte ca sa o lase singura.
Kero parea preocupat si cand s-a apropiat Manus de el l-a intrebat:
-Manus! Credeam ca doar putinii alesi pot sa vindece si ca au ramas putini care o mai pot face.
-Ai dreptate. Darul de a vindeca este transmis din generatie in generatie, dar multi care il aveau au murit.
-Dar cum de poate ea sa vindece, nu pare sa fie foarte experimentata
-O intrebare buna, dar nu avem timp pentru asta acum.
-Am ajuns, grai Mila cand ajunsera in fata unui munte
-Unde am ajuns? E un munte!, zise Kero cu o voce neincrezatoare
Mila s-a apropiat de peretele de piatra, l-a atins si o forma ca o usa sa aprins ca o lumanare, iar apoi s-a deschis.
VI-Visul. Misiunea
Ajunsi la ascunzatoarea Batranilor, au stat doua zile ca sa-si revina Reiko. Dar inr-o noapte s-a trezit tipand si plin de sudoare. Toti s-au repezit in camera lui sa vada ce s-a intamplat, dar Reiko i-a dat pe toti afara zicand ca a avut doar un cosmar. A doua zi a cerut sa-i vada singur pe Batrani. Acestia l-au primit intr-o camera privata si l-au intrebat:
-Ai cerut sa ne vezi! Ce doresti?
-Am avut un vis ingrozitor. M-am vazut pe mine si pe restul. Zallah, Mila, Warus, toti erau morti, iar eu stateam deasupra lor razan, Reiko parea din ce in ce mai nervos pe ce povestea mai mult, ce am vazut? A fost o viziune cu ce se va intampla sau ce s-ar putea sa se intample?
Batranii au inceput sa sopteasca unul altuia uitandu-se cand la Reiko cand unul la altul.
-Raspundeti-mi!
-Nu putem fi siguri, ii raspunse unul deintre batrani.
-Viitorul e cum si-l face fiecare, zise altul.
-Presimt ca vei avea decizii importante de luat! Ai grija ce vei alege.
Reiko sa dus in camera sa, sa se gandeasca, refuzand sa vorbeasca cu cineva.
Zallah si Warus erau ingrijorati in privinta lui, dar mai mult din cauza lui Kero si au decis sa-l intrebe ce sa intamplat:
Si ce vreti sa spuneti? Ca sunt in cardasie cu ei, zise, Kero indignat.
-Noi nu spunem nimic, vorbi cu un glas indoielnic Warus, dar recunoaste ca e ciudat.
Zallah se uita la el cu o fata banuitoare:
-Nici unul din ei nu te-a atacat. E mai mult de noroc la mijloc.
-Eu nu sunt un tradator! Si nu trebuie sa stau aici si sa va ascult pe voi.
Apoi a plecat incruntat. Allak a stat tot timpul ascuns si a ascultat tot ce au zis, avand o privire banuitoare., dar in acelasi timp trista.
Dupa ce Batranii au stat de vorba cateva ore i-au chemat pe toti. Batranul Intelept le vorbi:
-Din pacate nu am avut nici o viziune, o putere mai mare ca a noastra ne blocheaza puterile. Stim doar ca prima arma se afla undeva in Munţii ÃŽngheţaţi, aflati la nord de aici. Acolo ar trebui sa incepeti.
-Sa mergem, zise Reiko cu o voce hotarata. Mila va sta aici
-Dar vreau sa va ajut!
-E prea periculos sa vi cu noi.
-Nu-mi pasa! Este datoria mea de preoteasa
Neputand sa o convinga sa ramana, au luat-o cu ei impreuna cu un preot pe care Batranii au insistat sa mearga cu ei. Pe drum toti erau cufundati in ganduri
In capul lui Reiko rasunau cuvintele Batranilor: „Trebuie sa ai grija ce alegi!â€
Allak avea o privire ingrijorata si trista: „Un tradator va ajunge printre ei, eliminal!â€
Kero era incruntat si isi repeta: „Le voi demonstra ca nu sunt tradator.â€
Zallah avea o privire trista in ochi: :Iubitul meu, vreau sa-ti spun cine sunt, dar ma vei mai placea acum?â€
Warus isi tinea mana pe sabie, gata de lupta: ,,Nu pot sa-i dezamagesc, trebuie sa fiu mai puternicâ€
Manus privea banuitor la insotitorii sai: „O aură intuecata e printre noi. A inceput in ascunzatoare, dar cine poate fi?â€
Mila parea ingrijorata si seuita incontinuu la medalionul ei de preoteasa: „ii voi ajuta. Pot sa o fac.â€
In timp ce preotul mergea tacut in urma lor si avea un zambet ciudat pe faţă.
VII.Un nou inamic pt.I Bănuiala
In drum s-au orprit intr-un sat mic la poalel muntilor pentru a lua provizii. Cu aceasta ocazie, Kero si Warus au sugerat sa stea putin la un han sa se odihneasca si... sa bea ceva. Reiko, putin sovaielnic, a fost deacord:
-Doar sa nu stam mult. Ne odihnim noapta asta, iar apoi plecam devreme.
-Nu-ti fa griji! Nu o sa patim nimic daca petrecem puin, zise Kero cu un glas voios. Dar odata inauntru Kero, Warus, preotul si cu Mila erau singurii care se distrau. Reiko se uita incontinuu afara la munte, Zallah isi ingrijea armele, Manus medita, iar Allak ii privea pe toti banuitor. Aproape de miezul noptii Reiko a decis ca s-au distrsat destul ceilalti si au mers cu totii la culcare. Abia ce se intinsese Reiko pe pat ca simti o puternica aura demonica apropiindu-se. Si-a insfacat sabia, a iesit din camera sa si a fugit afara, urmat de Manus si Zallah care simtisera si ei pericolul.
-De unde vine!, striga Reiko
-Cred ca din directia din care am venit. Manus nu poti vedea ceva cu puterile tale?
-Ma tem ca nu. Ceva malefic imi blocheaza viziunea.
-Zallah! Trezestei pe ceilalti si indreptativa spre muntii! Eu si cu Manus mergem sa vedem ce gasim.
Reiko si Manus au alergat pe drumul pe care au venit sperand sa opreasca orice ar fi inainte sa ajunga la sat, dar Reiko cunostea sursa acelei puteri.
-Exact cum am banuit!
Excalma Reiko cand ajunse in fata unui mic grup de fiinte imbracate in robe negre.
-Deci! Se pare ca am cam atras atentia cuiva daca au trimis dupa noi Razboinicii Mortii.
-Cunosti aceste creaturi malefice?
-Da! Sunt un grup de asasini din Lumea Intunecata. Dar cum de nu aveti un sef? Asasini ca voi au la fel de multa inteligenta ca un glorit. Unde va e stapanul.
Una dintre figuri inainta si isi dadu jos haina.
-Sunt chiar aici. Si ma mir cum de sti atat de multe despre creaturile acestea.
Reiko isi scoase sabia, iar Manus se uita putin la el banuitor cand auzi ce spuse stapanul asasinilor.
-Daca ii cunosti pe ei atunci sunt sigur ca ma cunosti pe mine.
-Cum sa nu? Esti Kalro! Antrenorul de asasini din Lumea Intunecata.
-Sincer sa fiu imi pari cunoscut, dar ce conteaza, am sa-ti pastrez capul dupa ce esti mort. Asasini, omoratii!
Ceilalti si-au dat jos robele, si-au scos armele si s-au repezit la Reiko si Manus.
Va urma...
_______________________________________
Fear is nothig compared to me!
|
|
, go on dude, this is cool stuff , vreau continuare....damn u iar ai lasat lucru neterminat!!!te-ai oprit acolo unde actiunea a devenit interesanta, aja k pune continuare !!!!