|
|
Nu e povestea mea, e a lui Crow si m-a rugat sa o postez in locul lui din moment c el nu are posibilitatea. ENJOY! 
Lupta celor pierduti
Se spune ca in marea lupta dintre bine si rau vor muri eroi. Cei ce intra in aceasta lupta isi sacrifica fericirea, dragostea, poate chiar si sufletul.
Cei de pe planeta Antalla au o astfel de legenda ce descrie marea batalie, dar nu prezic sfarsitul ei. Legenda spune asa: "Cand intunericul se va trezi in cel tradat, iar cel curajos va pierde o lupta, atunci va incepe razboiul, eroi vor cadea si o fecioara va suferi."
In ultima batalie dintre Necrotia si Parthena, ultimii mari demoni din Necrotia cazusera, iar pacea se instaurase in sfarsit in Antalla.
Acum, 10 ani mai tarziu, razboiul a fost uitat, aproape de toti.
In pasnicul oras de pe ocean, Aquarra, sosesc vise, purtate de barci. Tineri de pretutindeni spera sa fie alesi ca ucenici ai lui Aquan, spiritul apei, iar mai tarziu sa fie chemati in Parthena.
Printre acesti tineri se afla si Aren. Un tanar venit dintr-un mic port din sud care abia asteapta sa ajunga in Aquarra. Se apropie de orasul sclipitor intr-o mica barca cu panza. Parul lui alb pana la barbie flutura in briza oceanica, iar un zambet plin de entuziasm ii lumina fata si ochii lui albastri straluceau de fericire. Cand orasul se zarea din departare Aren nu se putu abtine sa nu suspine:
-In sfarsit am ajuns.
Aquarra era un oras pe coasta unei insule. Impartit in cinci sectiuni, fiecare protejata de un scut magic care isi tragea puterea de la lumina soarelui. Cladirile inalte si stralucitoare, scuturile de culoarea curcubeului si cascadele insulei faceau un peisaj ca il lasa pe Aren fara glas.
Salupa lui ajunse in port unde fusese primit, impreuna cu ceilalti, de un grup de oameni imbracati in haine de culoarea apei inconjuratoare. Unul mai in varsta pasi in fata si se adresa tinerilor:
-Bun venit in Aquarra! cu totii suntem bucurosi sa va avem aici. Noi suntem preoti ai lui Aqua si va asteptam pe toti la templu de maine in colo.
Dupa discursul batranului, preotii plecara, iar tinerii incepura sa isi adune bagajele.
Dupa plecarea preotilor au fost intampinati de cei responsabili pentru ucenici care i-au condus spre dormitoare.
Dormitoarele erau formate din patru mari sali. Prima era un salon mare in care au fost adunati si li s-a descris intreaga cladire. Salonul era inalt si lung cat intreaga cladire fiindca facea legatura dintre celelalte sali.
tinerii fusesera indrunati spre dormitor si le-a fost inmantat un program. In dormitor fiecare si-a ales un pat si a inceput sa despacheteze.
Zambetul lui Aren nu disparuse, iar entuziasmul sau crestea din ce in ce mai mult.
-Hei! spuse un tanar de langa el, daca mai zambesti mult o sa-ti ramana fata blocata.
-Astept de mult timp sda vin acici, zise Aren, nu ma pot abtine.
-Eu sunt Jaaka, vin din Grtendia.
-Eu ma numesc Aren, vin doar dintr-un mic port din sud.
-A! Esti un aquatic, nu-i asa? De aceea ai venit aici.
-De ce zici asta?
-E fapt cunoscut ca aquaticii sunt mai presispusi sa aibe puteri spirituale. Eu sunt un green-guard, dar sa devin ucenic nu e chiar prioritatea mea aici.
-Prioritatea ta sunt fetele!
Zise un tanar inalt cu parul roscat!
-Ca toti din Grendia pe de alta parte.
-Iar tu esti? intreba Jaaka iritat de vorbele lui.
-Sunt Pyran. Sunt un maestru-al-focului din Flaryk. Si o sa-mi dovedesc valoare cat de curand.
-Cainele care latra nu musca, zise o tanara.
Pyran pleca tinandu-si capul sus, ingignat de vorbele tinerei fete.
-Buna! Eu sunt Mola. Sunt localnica, asa ca daca vreti sa stiti ceva sau sa mergeti undeva, eu sunt persoana la care sa veniti.
Ce-ar fi sa o iei inainte si te ajungem noi din urma, zise Jaaka zambind.
Mola dadu din umeri si topai spre usa.
-O sa-mi manance din palma in cateva ore, zise Jaaka sigur pe talentele sale de cuceritor. Nu vii cu noi?
-Nu, mersi. Prefer sa explorez singur.
Jaaka alerga sa o prinda din urma pe Mola lasandu-l pe Aren sa despacheteze singur.
Dupa ce termina, Aren deschisa geamul de langa patul sau ca sa vada unde ar vrea sa mearga. Privire i se opri asupra unei tinere fete cu parul brunet, delicat, lung pana la umeri. Era imbracata in o bluza albastra ce ii acoperea doar pieptul si o fusta albastra de panza albastra ce ii ajungea pana la glezne. Era insotita de doi preoti imbracati putin diferit de cei din port.
Aren fusese vrajit de frumusetea ei si a fugit repede afara ca sa o intalneasca.
Cand ajunse afara fata se indepartase. Se mai vedeu doar cei doi preoti in albastru. Aren fugi dupa ei, dar din cauza multimii nu se putea apropia de ei prea mult. I-a urmarit pana la marginea orasului la o cladire inalta ca o piramida in trepte, dar mai ingusta. Cei doi preoti i-au unmanat fetei un toiag de lemn cu o paleta cu desene pe ea in varf.
Fata incepu sa urce, iar Arnen ocoli pe cealalta parte, ca sa nu fie vazut, si incepu si el sa urce incet, atent tot timpul la cei doi preoti. In varf era o platforma circular acoperita cu apa, dar cand Arnen se uita mai bine, vazu ca era intreaga cladire era de fapt un bazin de apa.
Fata inainta pe apa. dar pasea pe ea ca pe pamant, talpile ei facand mici valuri pe suprafata. Aren statea ascuns pe trepte, urmarind-o cu ochi mari. Cand ajunse in centru, fata incepu sa danseze. Era atat de gratioasa in miscarile si incat Aren uita unde era. Tanara incepu sa atinga cu paleta suprata apei, iar apa o ridica in aer cu fiecare atingere.
Aren incerca sa se apropie sa o vada mai bine, dar se impiedica si descoperi ca apa nu era la fel de solida pentru el, avea noroc ca stia sa inoate.
Tanara se apropie de Aren, care iesea din apa, si se rasti la el pe un ton furios:
-Cine esti si ce cauti aici?
-Eu sunt Aren si imi pare rau ca ti-am intrerupt dansul.
-Eu nu doar dansam acolo, era un tribut adus zeului Aquan! Cum indraznesti sa ma intrerupi?!
|
|
